Posted in Interviu

Ciprian Brașoveanu: „Consider că structura mea interioară se potrivește mult mai bine pe film decât pe teatru”

Dacă ajungi să îl cunoști, te întrebi de unde are atâta energie și inspirație. Este colecționar de filme, a regizat și montat două, este actor de film și de teatru, compune muzică, a scris scenarii de film, iubește rolurile cât mai variate, adunând toate acestea într-un mănunchi de aptitudini remarcabile. Pe cât de ambițios și calculat, Ciprian Brașoveanu este un actor înzestrat care simte din plin schimbul de energie dintre el și public, admițând că se lasă uneori copleșit de acesta. Ceea ce i se pare vital este rolul pe care l-au avut alți actori sau regizori la formarea sa profesională.

***

Dramateca: Ești scenarist a trei filme, ai regizat și montat două, ai jucat în multe altele. Ce te-a atras spre cinematografie?

Ciprian Brașoveanu: De mic copil am avut acces la filme prin prisma unui videoplayer pe care mi-l cumpăraseră ai mei și așa s-a născut, de fapt, toată dorința asta de a ajunge spre ecran. Ulterior, însă, am ajuns pe scenă (Zâmbește). Pasiunea mea pentru teatru a pornit din pasiunea pentru film.

Dramateca: Așadar, cinematografia nu a fost suficientă și te-ai îndreptat spre teatru.

C.B.: Da, din păcate, la noi în țară nu se fac foarte multe filme și nu putem spune că e o industrie foarte dezvoltată. În schimb, avem o cinematografie foarte bine apreciată afară, dar e mai greu să trăiești doar din filmele românești. Așa că munca de bază a actorului se desfășoară în teatru.

Dramateca: Cafe Journal este primul lungmetraj independent produs în Galați, în 2014. De ce te-ai oprit acolo? Ne așteptam și la alte proiecte de acest gen din partea ta?

C.B.: Mi-aș fi dorit să fac și alte filme, dar Cafe Journal este un film făcut din banii mei. Deși am avut o experiență foarte interesantă și plăcută cu filmul, am întâmpinat și foarte multe provocări, pentru care nu eram îndeajuns de experimentat. Provocări și de ordin tehnic și de ordin artistic, pentru că neavând un buget foarte mare, nu am avut nici posibilitatea de a lucra cu oameni care să se ocupe de lucruri specifice: nu am avut un operator, un editor, cineva care să se ocupe de recuzită. Au fost lipsuri, dar am căutat să le acopăr eu pe toate. Nu aveam un ego umflat, doar că am fost nevoit să lucrez în acest fel.

Dramateca: Ai mai repeta experiența?

C.B.: Deși am învățat multe din ea, nu o voi mai repeta. Sau cel puțin, nu în condițiile astea. Dacă aș mai face un film, aș vrea să fie un pas înainte. N-aș mai vrea să fac un film doar din proprii mei bani.

IMG_4682
Credit foto: Oana Artem

Nu fac teatru ca un compromis pentru că nu am continuat să fac film. Atât teatrul, cât și filmul, au spectrul lor de experiențe.

Dramateca: Ce crezi că ai fi putut potența mai bine în Cafe Journal, la un nivel personal?

C.B.: Unul dintre marile neajunsuri care m-a deranjat a fost acela că, ocupându-mă numai de regie, a trebuit să mă neglijez puțin pe partea actoricească și nu cred că am dat tot ce-aveam în zona asta. Trebuia să mă ocup și de cadru, trebuia să și joc, trebuia să fiu atent la multe alte lucruri. Fiind pionul principal de-acolo, toată lumea depindea de organizarea pe care o făceam, toate întrebările ajungeau la mine. Am avut doi asistenți care mi-au fost de mare folos, dar în principiu a fost muncă grea.

Dramateca: Care e motivația interioară pentru care faci teatru acum și nu film?

C.B.: Nu fac teatru ca un compromis pentru că nu am continuat să fac film. Atât teatrul, cât și filmul, au spectrul lor de experiențe, nu se compară una cu cealaltă. Dacă la film gândești un personaj și așa rămâne, la teatru, ai mereu posibilitatea să schimbi, să te redresezi, îți vin idei noi. Plus că este acel shimb de energie cu publicul.

Dramateca: Exact. Când joci în fața camerelor de filmat nu vezi și nu simți publicul. Cum accepți această lipsă a lui?

C.B.: Consider că structura mea interioară, actoricească se potrivește mult mai bine pe film decât pe teatru. Deși îmi place foarte mult acest schimb de energie care se petrece la teatru, între public și actor, la film consider că poți explora mult mai bine un personaj, pentru că ești cumva forțat să condensezi toată munca. Și rămâi în ea! Nu te mai rupi. La un film lucrezi și acolo ești. Până nu îl termini, nu mai ieși din el.

IMG_4825
Credit foto: Oana Artem

Dramateca: Dacă ai putea să te întâlnești la cină cu orice regizor de film, pe cine ai alege?

C.B.: Martin Scorsese.

Dramateca: De ce?

C.B.: (Râdem.) Am o amintire legată de un film de-al lui. Când aveam 12 ani, eram în vacanță și mă jucam pe covor în camera mea, dar mi-a atras atenția televizorul. Era o scenă violentă cu două personaje care își luau o bătaie soră cu moartea (Râde). Ceva din felul cum era filmat m-a atras foarte mult și efectiv am rămas cu ochii lipiți de ecran. M-am interesat apoi și era vorba de Casino. După care, am început să sap în filmografia acestui regizor și am ajuns la Taxi Driver. Apoi au urmat multe altele care mi-au plăcut.

Dramateca: Dar un regizor de teatru preferat ai?

C.B.: Sunt regizori cu care mă înțeleg foarte bine. De exemplu, cu Cătălin Vasiliu. am lucrat de mai multe ori. Îmi place să cred că avem o relație mai specială, pentru că am ajuns să ne cunoaștem foarte bine. Am lucrat foarte bine și cu Vlad Massaci, Erwin Șimșensohn, Eugen Gyemant. O foarte bună colaborare am avut și cu Ion Sapdaru și Laura Moldovan. Dar dacă ar fi să îmi doresc o întâlnire cu un regizor cu care încă nu am lucrat – din păcate nu se mai poate –, aș fi vrut să îl cunosc pe Liviu Ciulei.

Dramateca: Ce l-ai întreba?

C.B.: Grea întrebare. Cred că sunt multe întrebări pe care vreau să le pun. În primul rând, cred că aș vrea să aflu care sunt reperele personale și artistice care îi definesc personalitatea cel mai mult. Deși pare ciudat, aș vrea să aflu ce visează și în ce măsură subconștientul se regăsește în ceea ce face. L-aș mai întreba care i se pare cea mai grea sarcină de realizat atunci când începe lucrul la un nou spectacol.

Dramateca: Dar cea mai grea sarcină pentru tine care este?

C.B.: Aceea de a-mi asuma o nouă personalitate.

IMG_4744
Credit foto: Oana Artem

Îmi place să compun muzică. Găsesc că e un mijloc foarte creativ de a-mi exprima emoţiile şi gândurile într-un mod atipic.

Dramateca: Într-un interviu ai declarat că ai fost puțin speriat de ideea de a regiza, dar că te-ai adaptat repede cu scaunul regizoral, pentru că era ceva ce voiai să experimentezi. Dacă ar fi să faci asta din nou, cu ce fel de energie ai porni? Ești mai încrezător acum?

C.B.: (Hotărât.) Da. Tot ce am lucrat atunci la film au fost niște lucruri pe care le-am descoperit în mine și care m-au constrâns la o creativitate mai bogată, pentru că eram nevoit să găsesc soluții inedite și spontane la tot felul de probleme care apăreau și pe care nu puteam să le prevăd înainte, oricât de bine aș fi organizat filmarea.

Dramateca: Pasiunea pentru cinematografie trebuie să se manifeste și altfel. Ești colecționar de filme?

C.B.: Da, am o colecție de filme care a început cu un cadou, de fapt. Sunt mulți ani de când încep să colecționez, dar la una dintre aniversările mele mi-am dorit foarte mult să îmi cumpăr un box set de la Nașul. Erau toate filmele și multe interviuri, making off-uri și am vrut să le am pe toate. De-acolo am început să colecționez. Tot ce-mi plăcea, toate filmele care mă marcau într-un fel sau altul, am cumpărat.

Dramateca: La ce număr a ajuns colecția ta de filme?

C.B.: 162 de titluri.

Dramateca: La cât mai multe!

C.B.: (Râdem.) Mulțumesc!

Dramateca: Care este ultimul film vizionat?

C.B.: Get Out. Este un film horror al unui regizor care face sketch-uri de comedie.

Dramateca: Ce a fost memorabil la el?

C.B.: Filmul este o satiră horror și abordează prejudecățile cu care se confruntă persoanele de culoare din America. Nu e un film horror convențional. Încă este în cinema, dacă vrei să-l vezi. Eu l-am văzut la Constanța.

Dramateca: Ai și alte pasiuni, în afară de film?

C.B.: Îmi place să compun muzică. Prima oară când am început să compun a fost prin 2000. Compuneam într-un mic program de calculator. Apoi pe măsură ce începeam să mă descurc mai bine, am trecut la programe de compus tot mai complexe. Găseam că e un mijloc foarte creativ de a-mi exprima emoţiile şi gândurile într-un mod atipic. Dar abia în 2012 am primit prima sarcină oficială de a crea o coloană sonoră pentru un spectacol de teatru. Spectacolul a fost Das Heilige Objekt Der Begierde, o adaptare după O făclie de Paşte de Ion Luca Caragiale, regizat de colegul meu, Cristian Gheorghe, la Teatrul Pygmalion din Viena.

Dramateca: Te uiți la cum joacă actorii de film și preiei „trucuri” de la ei cand joci pe scena de teatru?

C.B.: Da, de fapt asta fac încă dinainte de a da la facultate. Aveam un obicei de a vedea anumite scene din filmele mele preferate și le vedeam de 20-30 de ori, le învățam pe de rost. Studiam fiecare detaliu, gest, grimasă, tot ce se întâmpla în scena aia și încercam să văd exact dinamica și să fragmentez, de fapt, tot personajul ăla în tot ce reprezintă el. Le revedeam în mod obsesiv ca să nu-mi scape ceva. În teatru, jocurile fine sunt mult mai interiorizate, spre deosebire de film, unde sunt foarte vizibile. De asta îmi place foarte mult și Sala Studio, pentru că fiind mai aproape de public îți modifică jocul actoricesc.

IMG_4684
Credit foto: Oana Artem

Au fost perioade când am lucrat și în paralel la două proiecte. E munca asta continuă. Noi, ca actori, ar trebui să știm să ne refacem bateriile.

Dramateca: Cine sunt oamenii care te-au influenţat cel mai mult în sfera profesională? Obişnuieşti să ai modele?

C.B.: Da. Mi se pare vital și important să ai modele, ca tânăr aspirant la orice meserie pe care ai vrea s-o practici. Într-o conferință pe care a ținut-o la Teatrul Național din București, Radu Beligan vorbea despre profesorii lui, iar la un moment dat discuția s-a îndreptat spre ideea profesorilor pe care nu îi ai numai la cursuri, ci oameni care te-au influențat. Sunt mulți actori care m-au marcat. Primul dintre ei este Robert De Niro.

Dramateca: Ai jucat și pe scena altor teatre din țară, precum Teatrul Bulandra și Teatrul Nottara. Să nu uităm toată activitatea de la Dramatic, plus experiențele cinematografice. Aș zice că ți-ai dedicat aproape jumătate de viață meseriei acesteia. Te consideri, așadar, un actor cunoscut deja?

C.B.: Nu. Nu mă consider așa. Cu siguranță nu simt că aș fi în postura de vedetă.

Dramateca: Lucrezi de 9 ani la Teatrul Dramatic „Fani Tardini”. Care sunt provocările sau surprizele cele mai mari pe care le-ai întâlnit de când ești actor aici?

C.B.: Provocările au constat în faptul că am avut parte de multe roluri. Au fost perioade când am lucrat și în paralel la două proiecte. E munca asta continuă. Noi, ca actori, ar trebui să știm să ne refacem bateriile. Cu toate astea, este plăcut să fii prins în multe proiecte, să ai spectacole foarte multe, mai ales că vezi feedback-ul vine imediat, spontan.

Dramateca: Se întâmplă uneori să joci consecutiv în piese sau în premiere, weekend de weekend. Cum reziști fizic acestor solicitări?

C.B.: Sunt un om comod în viața mea privată. În puținul timp liber pe care îl mai am, fac strict ce-mi place. Dau multe lucruri la o parte ca să nu fac nimic uneori (Râde). Încerc, totuși, să fac activitate fizică cât mai multă: joc fotbal, tenis, ies cu bicicleta. Iarna merg și cu patinele.

Dramateca: Ai putea spune că ai un proiect de suflet, care te-a trecut prin toate stările şi ţi-a testat limitele?

C.B.: Sunt câteva proiecte care au reprezentat niște prilejuri de a mă dezvolta ca actor. Îmi place foarte mult personajul din Fat Pig, din Pelicanul, din Viață de schimb. Aici joc un luptător și am avut ocazia să mă și transform puțin fizic. Acum doi ani am avut un program de antrenament și am căpătat 7 kg de masă musculară. Referitor la asta, în film, este un lucru pe care îl poți experimenta foarte ușor. Filmul îți dă posibilitatea să faci și niște transformări fizice foarte mari. De pildă, poți să-ți schimbi înfățișarea radical, ceea ce pentru mine e un punct de atracție foarte mare (Zâmbește). La teatru, trebuie să rămâi într-o zonă de mijloc, pentru că ai multe personaje.

IMG_4790
Credit foto: Oana Artem

Sunt momente când simt că nu-mi stăpânesc foarte bine emoțiile și mă simt copleșit de public. Încă nu am reușit să îmblânzesc până la capăt energia asta.

Dramateca: Cum rămâi concentrat și pozitiv în rolurile tale?

C.B.: De regulă, îmi place ca înainte de spectacol să îmi limitez interacțiunea cu ceilalți colegi. Rămân retras în cabină sau mă plimb, fără a căuta să socializez. Actorul e ca un atlet care trebuie să-și facă încălzirea înainte.

Dramateca: Ți-e teamă să fii inclus în tipologii?

C.B.: Da, de asta mi-e foarte teamă! (Oftează.) De regulă, am jucat rolul îndrăgostitului. Dacă ar fi strict după mine, îmi place să fiu distribuit pe roluri inverse, cât mai variate și ciudate.

Dramateca: Este o oarecare calmitate în felul în care joci. Stăpânești foarte bine replica, respirația, tonalitatea, ceea ce ține publicul foarte atent. Ai dobândit asta cu foarte mult exercițiu sau te-a caracterizat dintotdeauna calmitatea și echilibrul?

C.B.: Da, asta m-a caracterizat dintotdeauna. Cred că intervine aici și o disciplină pe care am cultivat-o și mai mult în timpul facultății cu profesorul meu de actorie, Virgil Ogășanu. Avea un anumit grad de severitate atunci când era cazul, pentru că actoria nu este o joacă, și mi-a făcut clară ideea asta încă din facultate.

Dramateca: Care sunt aspectele profesionale ca actor la care consideri că trebuie să mai lucrezi pentru a le îmbunătăți?

C.B.: Sunt momente când simt că nu-mi stăpânesc foarte bine emoțiile și mă simt copleșit de public. Încă nu am reușit să îmblânzesc până la capăt energia asta.

Dramateca: De ce ai vrea să o faci?

C.B.: Pentru că uneori mă deconcentrează, mă face să pierd din contactul cu personajul.

Dramateca: Care a fost cel mai dificil rol pe care l-ai jucat până acum?

C.B.: Fredrik din Pelicanul. Pentru că erau foarte multe aspecte atât fizice, cât și psihice de care trebuia să țin cont. Dacă am face o mică analiză acestui personajul, vedem că el se confruntă cu multe lucruri, incluzând depresie, o dragoste ascunsă și nefirească pentru sora lui, neglijența la care a fost supus de către mamă de-a lungul anilor, experiențele care au decurs ca efect al acestei neglijențe, frustrările lui personale. După care, el este un om bolnav fizic, aproape într-o permanentă stare de ebrietate și de ratare, e un om flămând și înfrigurat permanent, atât sufletește, cât și fizic. Toate lucrurile astea a trebuit să le adun și să le amestec, fără să exagerez cu nimic. Tot spectrul acesta de trăiri trebuia făcut foarte fin. A fost o provocare care m-a activat foarte mult actoricește, de asta și prefer să joc roluri atipice, pentru că mă scot dintr-o anumită rutină și mă forțează să caut mereu nuanțe noi, trăiri noi. Cătălin m-a ajutat foarte mult cu acest personaj.

Dramateca: Gândește-te la un coleg care îți este foarte antipatic. Acum descrie toate lucrurile minunate despre aceasta persoană.

C.B.: Nu am colegi care să-mi fie antipatici, dar am colegi cărora le-ar prinde bine mai multă disciplină. Dacă ar fi să mă gândesc la cineva, pot să zic că are o sensibilitate și o naivitate pozitivă pe care o poate imprima personajelor, ceea ce dă o aură foarte plăcută și caldă. Cred că lucrul acesta poate să îl exploateze.

Dramateca: Poți să ai o superputere pentru 24 de ore. Ce ai alege?

C.B.: Puterea de a mă teleporta în diferite colțuri ale lumii. Și să încerc să fac un bine, oricât de mic unor persoane aflate în nevoi.

Dramateca: În cele din urmă, dacă ar fi să alegi între teatru și film, care ar ieși câștigător?

C.B.: E drept că am o preferință pentru întâia dragoste, dar nu aș putea spune că aș alege una sau alta. Aș vrea să rămână amândouă.

IMG_4819
Credit foto: Oana Artem
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s