Posted in Interviu

Eduard Șișu: „Tot festivalul este copilul nostru, care crește de la an la an”

Cu pași repezi se apropie Festivalul de Internațional de Animație Gulliver, care va avea loc la Galați între 15 și 20 mai. Anul acesta, festivalul abundă de spectacole dintre cele mai diverse, pentru toate grupurile de vârstă. Familii întregi sunt invitate la această sărbătoare a animației în care auzim nume sonore precum Marcel Iureș, George Mihăiță, Horațiu Mălăele, regizorul Bobi Pricop și alții. Directorul teatrului omonim, Eduard Șișu, mi-a povestit mai multe din culisele pregătirii acestui festival, ajuns deja la vârsta aniversară de un sfert de veac. Nu au lipsit nici impresiile despre această meserie, de ce este ea mai dificilă decât alte forme de teatru și care mai este realitatea Teatrului Gulliver la momentul actual.

***

Dramateca: Eduard, ce face din Festivalul Internațional de Animație Gulliver unul atât de special?

E.Ș.: Special este din multe puncte de vedere. În primul rând, pentru că a ajuns la vârsta asta, pentru că nu e puțin lucru să ajungi la 25 de ediții în condițiile actuale. Ne place să credem că e cel mai longeviv festival de teatru și că am inspirat alte teatre, care au plecat pe modelul festivalului nostru. Exemplele cuprind chiar și Festivalul Țăndărică, care – după cum s-ar spune – este unul dintre competitorii noștri. Ei au o poziție mult privilegiată, având în vedere că sunt în București. Sunt și poziționați foarte bine, fiind aproape de Universitatea de Teatru, unde există o secție specială de teatru de păpuși. Cu toate acestea, vorbim de o competiție pozitivă.

Dramateca: Tu și echipa ta sunteți în mijlocul pregatirilor acestei ediții aniversare. Pe care dintre spectacolele pregătite le aștepți cu cea mai mare nerăbdare?

Eduard Șișu: Emoții pozitive sunt o dată la începerea festivalului, apoi cu spectacolul nostru, cel care deschide festivalul. Este vorba despre ultima noastră premieră, Frumoasa și Bestia, în regia lui Cristian Pepino. Acolo sunt emoțiile cele mai mari, pentru că spectacolul reprezintă teatrul-gazdă, așadar așteptările sunt la înălțime. Trebuie să reținem un aspect: suntem în continuare printre foarte puținele festivaluri competitive de teatru. Am rămas pe formatul vechi. Tot festivalul este copilul nostru, ca să folosesc o metaforă potrivită, este un proiect frumos la care lucrăm un an de zile. Trebuie să aducem mereu spectacole de foarte bună calitate, așa cum ne dorim, la standardul pe care tot noi l-am ridicat. E bine că îl ridicăm în fiecare an, pentru că așa e corect și normal: să evoluăm de la an la an.

IMG_5298
Credit foto: Oana Artem

Ne-am dorit ca Festivalul Gulliver să fie unul pentru întreaga familie, în care să se regăsească orice membru din familie.

Dramateca: În edițiile anterioare, festivalul avea loc de obicei în noiembrie. De ce mai? Vremea bună atrage mai mult public?

E.Ș.: Pentru că MAI mult teatru înseamnă MAI bine (Zâmbește). Mai frumos afară înseamnă mai multe activități pe care noi, ca teatru de animație, nu o acopeream și era păcat. Luna aceasta îți transmite alt tonus și altă energie și putem să valorificăm această zonă de outdoor, pe care nu a acoperit-o multă lume. Din 2015 ne desfășurăm diverse activități în Grădina Publică. Pentru că este o sărbătoare a teatrului, festivalul a crescut de la an la an. Pentru că am ridicat foarte mult ștacheta, vom aduce în continuare lucruri noi, care n-au mai fost până acum. Vorbesc despre spectacolele Lumea Umbrelor cu cei din Ucraina sau Aventuri în Bubbleland. Anul trecut am avut un spectacol de magie, anul acesta avem un spectacol de magie combinat cu baloane. Încercăm de fiecare dată să aducem tot felul de lucruri deosebite.

Dramateca: Este foarte ușor de observat că acestei ediții a festivalului i se lărgesc foarte mult limitele genului teatral despre care vorbim, cel de păpuși și marionete. Vom vedea spectacole 3D, spectactole cu baloane, teatru de umbre, clowni giganți, supereroi și altele. De ce ai decis să variezi atât de mult oferta artistică a festivalului?

E.Ș.: Eu am preluat Teatrul Gulliver în 2014 și în acel moment am regândit puțin strategia. Era normal să venim cu ceva nou, pentru că Festivalul de Animație Gulliver era la momentul respectiv axat doar pe spectacole de teatru de copii. Dar lumea evoluează, ne dezvoltăm în permanență. La teatrul de copii, vin deopotrivă copii împreună cu adulți. De multe ori, adulții sunt mai fascinați decât copiii de ce se întâmplă pe scenă, pentru că de multe ori uităm că am fost cândva copii și e bine să ne readucem aminte. De aceea ne-am dorit ca Festivalul Gulliver să fie unul pentru întreaga familie, în care să se regăsească orice membru din familie. Ne dorim, de asemenea, să fie o sărbătoare a întregului oraș la care să se bucure toată comunitatea. Aducem în oraș din ce în ce mai multe trupe din afară. Anul acesta, fiind și ediție aniversară, am adus cam cele mai multe trupe internaționale de când există festivalul. Cu toate am început deja de anul trecut să avem o relație foarte bună, drept pentru care Ambasada Israelului este unul dintre partenerii noștri. Am vrut să fie totul la superlativ, pentru că asta și merită acest oraș, iar dacă merită să le facem, le facem.

Dramateca: Cine va face parte din juriu?

E.Ș.: Juriul nu este foarte mare, dar are oameni de calitate. În primul rând, prietenul nostru, ca de obicei, domnul Ilie Zanfir, care este președinte al Comisiei de Cultură din Consiliul Local Galați. Președintele juriului va fi conf. universitar dr. Carmen Stanciu, teatrolog, de la UNATC. Apoi, doamna conf. universitar dr. habil Anca Doina Ciobotaru, teatrolog și păpușar, de la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. Avem oameni care sunt exact pe zona de teatru de animație și care știu exact despre ce este vorba.

IMG_5312
Credit foto: Oana Artem

Există un vid neacoperit între două segmente de vârstă, și anume tinerii și adolescenții.

Dramateca: Deja o tradiție, aș spune, avem spectacole dedicate îndeosebi tinerilor și adulților. În ce masură te-a influențat publicul în alegerea programului?

E.Ș.: Există o zonă a teatrului în acest oraș care nu este acoperită absolut deloc și aceea ar trebui să se adreseze adolescenților. Noi avem spectacole pentru un tip de public până la o anumită vârstă, în vreme ce colegii de la Dramatic au spectacole pentru o audiență de la o anumită vârstă în sus, însă există un vid neacoperit între cele două, și anume tinerii și adolescenții. Am făcut un pas timid pe care dorim să îl continuăm. Este vorba despre O noapte furtunoasă, care îmbină păpușile cu jocul actoricesc, fiind atât un spectacol de animație, cât și de dramă. Acesta a fost un prim pas, dar pentru că avem acest festival, ne-am decis să aducem și spectacole pentru zona respectivă. Un spectacol care se adresează acestui segment de public este Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?, dramatizarea după Moromeții, a Teatrului ACT din București, pentru că textul original este în programa școlară. Ar trebui să îl vadă foarte mulți adolescenți. La fel de potrivit este spectacolul de luni seara, Pisica verde, în regia lui Bobi Pricop, nominalizat la UNITER, unul dintre regizorii pe val la momentul actual. Acesta este un spectacol clar pe zona de adolescenți, care tratează problemele lor, dar și pentru montarea în sine, pentru că va fi jucat cu un concept nou: silent disco. În ce constă? Toți cei care asistă la spectacol au căști și urmăresc ce se întâmplă într-o discotecă. Este despre problematica adolescenților și ce trăiesc ei.

Dramateca: O altă zonă pe care ați acoperit-o este grupa de vârstă 1-3 ani.

E.Ș.: Exact. Începând din acest an, am adus și spectacole pentru grupa aceasta foarte mică de vârstă. Există spectacolele Bună dimineața!, de la Teatrul Ion Creangă din București și Eh-Oh, de la Teatrul Elmina din Israel.

Dramateca: Ce te-a învățat ultima ediție a festivalului și ai simțit că a trebuit să implementezi în cea care urmează?

E.Ș.: Faptul că mai avem mult de lucrat la a-i conștientiza și pe spectatorii din Galați că Festivalul Internațional de Animație Gulliver nu mai este doar unul de animație, de fapt, ci că aduce și spectacole pentru cei mari. Acesta este unul din lucrurile pe care a trebuit să insistăm. Vrem să știe că la festivalul nostru se regăsesc toate grupele de vârstă și toate gusturile spectatorilor.

IMG_5351
Credit foto: Oana Artem

Digitalizarea artei este benefică, dar teatrul de animație trebuie să rămână teatru de animație.

Dramateca: Există un anumit profil al micului spectator care s-a schimbat de-a lungul anilor?

E.Ș.: Copiii sunt aceiași în permanență, doar că sesizăm faptul că ei se nasc deja într-o lume în continuă evoluție, cu alte standarde. Este normal ca și el să evolueze, pentru că orice copil se adaptează foarte ușor la mediul înconjurător. Absorb altfel tot ce se întâmplă. Noi trebuie să învățăm multe de la ei, fără să credem că știm mai bine. De asta, de foarte multe ori, teatrul de animație s-a schimbat foarte mult. Nu mai avem doar o păpușă și un actor. Acum se joacă foarte des „la față”, cum spunem noi, fără păpușă de multe ori. Păpușile pot fi mai mari, fără să avem marionete. A apărut foarte des acum proiecția digitală, ceea ce nu se întâmpla înainte. Dacă tehnica ne permite, ne și ajută să spunem povestea mai bine.

Dramateca: Ești de acord cu digitalizarea artei?

E.Ș.: Până la un punct, ea este foarte benefică, pentru că poți pune în valoare mai bine tot ce îți propui tu ca regizor. Spectacolul nostru, Mica Sirenă, este jumătate film, jumătate spectacol pentru copii. Ca feedback din sală, am auzit că părinții erau mai fascinați de ce se întâmpla pe scenă decât copiii. Avem spectacole 3D, da? Cine și-ar fi închipuit acum ceva timp că teatrul ar fi ajuns la acest trend? Vom avea ochelari 3D activi, care se încarcă la o anumită perioadă de timp și care fac conexiunea cu videoproiectorul, ca la un cinema 3D. S-a ajuns la nivelul ăsta, pentru că în momentul când avem o competiție acerbă cu Disney, care este undeva acolo sus (Râdem.), e clar ca și în teatrul de animație să se ridice mult ștacheta. Eu nu pot să mă bat cu Disney, dar spectatorul are anumite așteptări și atunci e bine să vii cât mai aproape de el și să i le mulțumești, pe cât posibil, fără să uiți că teatrul de animație trebuie să rămână teatru de animație.

Dramateca: Părinţii cer anumite spectacole? Care sunt acestea?

E.Ș.: În Festival nu au cum, pentru că noi facem selecția pieselor. În ceea ce privește repertoriul Teatrului Gulliver, am făcut la un moment dat un sondaj de opinie, prin care le ceream părerea părinților despre ce se întâmplă aici și ce le-ar plăcea să vadă în continuare. Până la urmă, însă, alegerea este a noastră, pentru că cerințele pot ajunge să fie mult prea variate și să nu le poți acoperi pe toate. Mulți, însă, cer titluri pe care le avem deja în repertoriu, dar în general mergem pe flerul nostru, după ce îi consultăm și pe ei.

IMG_5345
Credit foto: Oana Artem

Prin copii, noi educăm adultul de mâine să aibă o cultură, să știe ce este o poveste, să crească frumos, până la urmă. Acolo este tot câștigul.

Dramateca: Într-un articol de anul trecut pe Adevărul, ai afirmat că „păpușa este prelungirea actorului”. Ce te-a motivat să mergi în această direcție?

E.Ș.: Eu n-am terminat Păpușerie, îți vine să crezi? (Zâmbește.) Am terminat Dramă la București, la Hyperion. Ce m-a motivat este caracterul mult mai dificil al teatrului de animație comparativ cu teatrul de dramă.

Dramateca: De ce este mai dificil?

E.Ș.: Acum eu trebuie să îți spun un cuvinte, dar cel mai bine este să vezi bucătăria noastră, tot ce se întâmplă în spatele scenei. În comparație cu teatrul de dramă, unde personajele intră în contact unele cu altele, în cel de animație trebuie să faci mult mai multe lucruri deodată. Poți avea o singură păpușă, dar ea poate să interacționeze cu alte păpuși. Trebuie să fii atent la partenerul care face alte mișcări, trebuie să fii atent la decorul care poate fi mobil, la proiecții, la lumină. Este mult mai complex. Nu cred că este doar opinia mea. Și colegii de la dramă, care au văzut despre ce e vorba, nu prea se încumetă, pentru că știu că este foarte solicitant.

Dramateca: Îți plac, de obicei, lucrurile dificile?

E.Ș.: Dacă ne obișnuim cu lucruri ușoare, nu mai avem provocări, devine totul mult prea monoton. Sunt motivat mult mai tare dacă am provocări.

Dramateca: Ai întâlnit vreodată obstacole în meseria asta pe care nu ai putut să le depășești?

E.Ș.: De netrecut nu cred că a fost vreunul, dar mi-ar plăcea să fac un spectacol de teatru-dans, pentru zona de copii-adolescenți. Îmi place genul ăsta de spectacol, care transmite prin fizic foarte mult. Un obstacol ar putea fi considerat faptul că la început a fost mai dificilă adaptarea cu zona administrativă care este partea deloc artistică a unui teatru, dar am învățat și l-am depășit. Ca orice provocare, am acceptat-o și o duc mai departe, pentru că mai e – Slavă Domnului! – mult de lucru.

Dramateca: Ce altceva ai fi făcut, dacă nu făceai asta?

E.Ș.: Probabil avocat, pentru că vorbesc mult (Râde). Sau în zona de business, care nu are legătură cu teatrul, dar este la fel de solicitantă.

Dramateca: Câți angajați sunt în Teatrul Gulliver la momentul actual?

E.Ș.: Suntem o trupă mica, inimoasă. Suntem nouă, mari și lați, și ne îndreptăm spre zece.

Dramateca: Câştigaţi mai bine din festivaluri, turnee, decât din spectacolele de sală?

E.Ș.: Pe mine mă interesează mai mult câștigul sufletesc, moral.

Dramateca: Cum îl cuantifici?

E.Ș.: Te uiți la ieșire și vezi fețele oamenilor. Auzi felul cum ți se adresează după ce te văd ieșind din scenă. Până la urmă, acolo este câștigul, pentru că noi îi educăm. Dacă vorbim de copii, noi educăm adultul de mâine să aibă o cultură, să știe ce este o poveste, să crească frumos, până la urmă. Nu poți să gândești strict în termeni economici, dar dacă vrei să îți răspund, nu îmi fac o problemă. Economic vorbind, mergem foarte bine, chiar dacă prețurile biletelor sunt destul de mici.

Dramateca: Cum vezi realitatea Teatrului Gulliver din Galați în prezent și spre ce crezi că se îndreaptă ea?

E.Ș.: Trebuie să ne recăpătăm odată și-odată personalitatea juridică, în condițiile în care anul acesta – întâmplător sau nu – împlinim și 65 de ani de la înființare. Să nu uităm faptul că Teatrul Gulliver este cel mai vechi teatru din oraș și primul teatru care a fost înființat aici. Din păcate, primul și singurul care a fost desființat ulterior. De asemenea, este și foarte normal ca Teatrul Gulliver să aibă propriul lui sediu, casa lui, așa cum avea odinioară. Multă lume încă vede Gulliver în vechea clădire, lucru care nu este rău. Spațiul respectiv, chiar dacă rămânea în continuare, trebuia să sufere modificări majore, pentru că era o clădire veche, cu o sală micuță de 100 de locuri, care nu ar fi putut acoperi publicul la care am ajuns să aducem noi la spectacole. Sunt convins să o ne recăpătăm statutul juridic pierdut, există înțelegere, disponibilitate și deschidere pentru a rezolva chestiunea aceasta.

IMG_5295
Credit foto: Oana Artem
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s