Posted in Comedia, Drama

Micul curaj între marii lași

Povestea curajului mic încolțit de marii lași a fost scrisă de Neil LaBute prin 2004 și regizată de curând la Teatrul Dramatic din Galați, de către Laura Moldovan, de la Teatrul Național din Târgu Mureș. Pentru că trebuie să aibă și ea un titlu – ca toate poveștile – o vom numi generic Fat Pig, dar ea este despre noi. Despre noi toți. Oameni care, în graba  afirmării și reafirmării personale, își neagă proprile existențe. Oameni care se caută pe sine, dar își pierd sinele în vâltoarea unor alegeri lipsite de substanță.

Despre ce a fost, mai exact, vorba? Textul lui LaBute este ușor de parcurs, iar sensul ideilor cuprinse în piesă se pricep rapid. Tom este un om de afaceri tipic, într-un oraș mare, care se îndrăgosește de Helen, o bibliotecară supraponderală atipică. Colegii lui Tom, printre care se numără și fosta iubită a acestuia, sunt împotriva alegerii lui. Mesajul final este, astfel, lesne de înțeles. În lipsa unor complexități textuale, accentul în reprezentația dramatică s-a pus foarte mult pe jocul actorilor, pe scenografie și – nu în ultimul rând – pe coregrafie. În regia Laurei Moldovan, acestea s-au înglobat perfect, toate ascunzând simbolistici puternice, neîndurătoare.

Remarcăm inițial scenografia lui Ioan Bocoș: o combinație simplă de alb și negru, o dualitate între aparență și esență, între reușită și eșec, între bine și rău, iar – în definitiv – între curaj și lașitate. Piesa se construiește puternic pe antiteze, iar această dualitate o vom observa pe tot parcursul ei, în special în construcția personajelor.

Ce este de apreciat este decorul multifuncțional, pliabil, care nu necesită decât scurte gesturi pentru a fi schimbat în conformitate cu scena prezentată. Liniile geometrice clare, rigide, structurate ne subliniază obtuzitatea, pragmatismul, lipsa sensibilității unor personaje. Carter și Jeannie, colegii lui Tom, stau cu toată forța împotriva alegerii lui de a fi fericit. Aceste două personaje au o îngustime a vederii, o mărginire spirituală, nu pot pătrunde adevărata esență a lucrurilor, fiind preocupați constant de materialitate, de aparență. Carter se preocupă de seducerea (și ulterior, abandonarea) a cât mai multe femei, în vreme ce lui Jeannie îi plac foarte mult banii – nu întâmplător ea lucrează în Departamentul de Contabilitate al firmei, iar în momentul schimbării decorului, Jeannie face semnul numărării banilor de câteva ori.

Simbolistica aceasta matematică poate fi regăsită și în coregrafia semnată de Elena Anghel. Spectatorii sunt primiți în sală pe o muzică repetitivă, care amintește de cutiuțele muzicale. Personajele stau în capătul scenei, se mișcă ritmic, lent. Această mecanizare a mișcărilor este vădit utilizată în momentul schimbării decorului, însă personajele care fac acest lucru sunt doar Tom, Carter și Jeannie. Helen nu participă la această coregrafie robotică, ceea ce demonstrează calmul, atitudinea relaxată, jovială a personajului care nu este antrenat în lumea marilor corporatiști. Actorii au mereu o mișcare scenică excepțională; lucrând cu decorul static, la nivel simbolic se confundă ei înșiși cu acesta, toți pașii – uneori înainte și înapoi – fiind bine calculați, rigizi, rapizi.

Ceea ce începe ca o comedie simpatică cu multe replici hazlii se continuă subtil într-o dramă pe care o trăiește fiecare personaj în parte. Întrezărim felii de viață ale fiecăruia dintre cei patru.

Oana Mogoș, actrița care a interpretat-o pe Helen, își construiește personajul pe formulări umoristice, jocuri de cuvinte, sarcasm, în principiu comicul de limbaj fiind predominant aici. Helen este jovială, nu îi este teamă să glumească despre sine („În liceu, nu făceau coadă la ușa mea. Mă lăsam eu greu!”) sau să întrețină o conversație cu Tom în restaurant, când se întâlnesc pentru prima oară. Are un râs contagios și emană o stare de spirit pozitivă. Jocul actriței este întotdeauna clar și își trăiește personajul cu multă încredere, în toate scenele în care apare.

Tom, în interpretarea lui Ciprian Brașoveanu, se luptă constant între două lumi. În ciuda unui stil de viață plin de reguli corporatiste, îndrăznește să viseze și să iubească. La replica „Tot ce pot să spun este că sunt foarte fericit”, Carter îi răspunde: „Stai că începi să mă sperii”, sugerând că ideea de fericire – sau, cel puțin, exprimarea ei – este complet străină în lumea oamenilor de afaceri. Pe lângă o interpretare predominant sensibilă, actorul are și replici amuzante, în special în scenele de la masă sau de la birou (către Carter: „Piei în văgăuna ta, Satană!”). Asemenea unei bărci fără vâsle care plutește mereu între două luntre, Tom se blochează, o minte pe Helen și își minte și colegii, pentru că nu știe să își gestioneze sentimentele noi și, poate, străine până atunci.

Carter este cel mai cinic dintre toți. Proiectând acest personaj, Vlad Volf face o puternică impresie scenică de fiecare dată: aduce imaginile cele mai plastice, de multe ori vulgare. Colegul lui Tom demonstrează o varietate de caracteristici negative. Este leneș, vine în biroul lui Tom doar pentru a bârfi, în timp ce se joacă cu o minge de tenis, deși spune: „Toți avem de lucru. De ce crezi că venim noi aici la lucru?”. Este extrem de ipocrit când rostește false sfaturi precum „Dacă chiar îți place fata asta, nu mai pleca urechea la gura lumii” sau când vorbește de prietenie, deși el însuși îl șicanează încontinuu și se poartă ca un ticălos când distribuie poza lui Helen în firmă. Carter este, practic, personaj antitetic pentru Tom care muncește mereu, este corect și mult mai uman. Cu toate acestea, drama sa se strecoară printre replicile pline de umor sau cinism: „Tom se suie pe elefant, dar pleacă cu circul”. Actorul o exprimă cu mare încredere și ne aduce în fața publicului substraturi puternic exemplificatoare: Carter a avut dintotdeauna probleme cu mama sa, o femeie supraponderală, pe care a urât-o pentru obiceiurile ei alimentare. Folosește nerespectuos cuvinte precum „luptător de sumo”, „uriașă”, „vacă ce ești!” pentru a o descrie. Acest aspect în construcția personajului este, astfel, justificator pentru comportamentul și reacțiile sale.

Jeannie este fosta iubită a lui Tom. Interpretarea actriței Flavia Călin a fost plină de energie, jocul ei fiind întotdeauna egal, fără deraieri. Deși în puține momente ușor prea calculată, actrița a convins mereu, portretizându-și personajul de la început și până la sfârșit cu mare forță. O astfel de poziție teatrală se crează când vine la marginea scenei cu pași mari, statornici și se oprește. Este ceva în această mișcare, un element de dualitate al personajului. În ciuda superficialității caracteristice, Jeannie este o femeie puternică, încrezătoare în forțele proprii, independentă și impune respect. Atrage ușor atenția asupra ei prin aspectul fizic impecabil de care se îngrijește până în ultimul detaliu. Tom face caracterizarea directă acestui personaj, numind-o: „obsedată de bani și de felul cum arată”. Jeannie este caustică, ironică, complet insensibilă și posesivă. Își pierde eleganța când rostește replici licențioase, intimidându-l pe Tom. Tristețea personajului este subtilă, dar la fel de exemplificatoare ca cea a lui Carter: tânăra a avut numai relații romantice eșuate și își proiectează toate eșecurile pe Tom, generalizând și augumentându-și drama.

Costumele se schimbă deseori pentru a sugera temporalitatea desfășurării acțiunii. Suntem martorii unei povești care are loc pe durata a câteva săptămâni. Singura care aduce culoare în această privință este Helen, restul personajelor sunt îmbrăcate în negru, alb sau gri. Scena petrecerii de pe plajă, foarte amuzant anticipată de Vlad Volf care începe să se dezbrace și să danseze, surprinde toate personajele în costume de baie. Pentru câteva secunde, există o ușoară încordare în apariția actriței Flavia Călin pe scenă, care lasă impresia că nu se simte confortabil, însă momentul este remediat rapid prin replici și joc. Un alt aspect regizoral, poate minor, la care se poate atrage atenția este prelungirea unor scene care sunt destul de puternice deja (de exemplu: scena serii de film, scena conflictului dintre Tom și Jeannie). Pentru că avem parte de o reprezentație dramatică destul de statică, dialogul, elementele paraverbale, tăcerea rămân – în mod natural  – uneltele cele mai lesne de folosit, însă e nevoie de o măsură pentru a se evita pierderea interesului din public, mai ales într-un spectacol cu atât de mult potențial.

Ultima scenă și cea mai dramatică dintre toate încheie tragic povestea de dragoste dintre Tom și Helen. Actorul Ciprian Brașoveanu s-a remarcat excepțional printr-un firesc fizic, am spune. Îi tremură vocea și mâinile, plânge, se înroșește și lasă capul în jos. Are o mare putere de convingere în suferința pe care și-o exprimă sincer și în blocajul de a nu ști ce să aleagă. Fuge de responsabilități și alege confortul obișnuitei lumi din care provine: „Nu mai vreau să mai lupt (…), pentru că sunt slab și fricos, Helen!”. Există puternice momente de tăcere teatrală între personaje, foarte expresive. În acest moment, trăim și simțim alături de cei doi. Deși îi spune că este dispusă să se schimbe pentru el și să facă operații de micșorare a stomacului, Tom este decis.

Piesa are un final foarte sensibil: Helen se întoarce cu spatele la Tom care continuă să tremure, muzica este tristă, o lumină roșiatică învăluiește trupurile actorilor, eliminând simbolic orice posibilă soluție a conflictului dramatic general. Rămânem cu descurajanta morală rostită umoristic, dar veridic, de Carter: „Arăți într-un fel, primești toate alea (…). Asta-i lumea.”. Suntem puși în fața unor adevăruri dureroase, nu poți să părăsești teatrul fără să introspectezi un mesaj actual al lumii în care trăim, o lume care te strânge ca într-o menghină prin norme, așteptări și reguli impuse. Iar o regulă încălcată în lumea marilor lași se pedepsește crunt cu anularea individualității proprii, a viselor și – în definitiv – a tot ceea ce ne întregește.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s